Constantin Brâncuși 1957: finalul unei vieți, începutul unei moșteniri
În cultura românească, întâlnirea dintre artiști și mediul lor social determină adesea nu doar creația, ci și modul în care aceasta este receptată și conservată. Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă nr. 19 din București este o punte între creația artistică, angajamentul civic și patrimoniul cultural. Această conexiune relevă nu doar un moment distinct în istoria artei, ci și o strategie de consolidare a memoriei publice prin intermediul unui spațiu care încă păstrează ecoul unui dialog între sculptură și comunitate.
Constantin Brâncuși 1957: finalul unei vieți, începutul unei moșteniri
Constantin Brâncuși reprezintă în istoria artei o punte între tradiție și modernitate, iar povestea sa se intersectează cu cea a Arethiei Tătărescu, care, prin intermediul Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a facilitat realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Legătura umană și artistică este completată de Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, care a fost mediatorul esențial al acestei colaborări. Casa Tătărescu, situată în București, găzduiește lucrări semnate de Petrașcu și devine astfel un spațiu în care se întâlnesc firele narative ale celor trei personalități, conturând un traseu cultural ce merită explorat.
Arethia Tătărescu și infrastructura civică a memoriei
Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu, s-a implicat activ în viața culturală și socială a județului Gorj, conducând Liga Națională a Femeilor Gorjene. Această organizație a fost motorul inițiativelor de patrimoniu și memorie care au condus la realizarea ansamblului de la Târgu Jiu, un proiect care depășea simpla comandă artistică și presupunea o viziune urbanistică și culturală integrată.
Inițiativa Arethiei a fost de a transforma memoria eroilor Primului Război Mondial într-un demers public și vizibil, printr-un ansamblu sculptural care să devină parte din peisajul orașului și din conștiința comunității. Această abordare a implicat nu doar strângerea de fonduri și organizarea logistică, ci și o înțelegere profundă a rolului artei în spațiul public.
Drumul spre Brâncuși: Milița Petrașcu, puntea între artist și comunitate
Legătura directă dintre Arethia Tătărescu și Constantin Brâncuși a fost facilitată prin intermediul Miliței Petrașcu, ucenica sculptorului. Potrivit surselor consultate, propunerea inițială a fost adresată acesteia, iar recomandarea ei a fost cea care a făcut posibilă acceptarea proiectului de către Brâncuși. Această intermediere umană a fost esențială pentru crearea unui climat de încredere și colaborare între artist și inițiatorii locali.
Milița Petrașcu este astfel o figură-cheie în înțelegerea modului în care relațiile personale și profesionale pot influența evoluția unui proiect cultural de amploare, reprezentând o punte care leagă arta modernă de contextul social românesc al perioadei.
Ansamblul de la Târgu Jiu: o axă simbolică și urbană
Ansamblul monumental realizat de Brâncuși în perioada 1937–1938 se distinge printr-o integrare atentă în spațiul urban al Târgu Jiului. Proiectul, sprijinit financiar și administrativ de Liga Națională a Femeilor Gorjene și de autoritățile locale și centrale, a inclus nu doar sculpturile propriu-zise, ci și trasarea și amenajarea Căii Eroilor, o axă care unește malul Jiului cu zona cazărmilor.
Componentele ansamblului includ:
- Masa Tăcerii
- Poarta Sărutului
- Coloana Infinitului
- Aleea Scaunelor
- Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Prin acest demers, ansamblul devine un traseu simbolic, o experiență care transcende statutul de obiect de artă și se integrează în memoria colectivă a comunității.
O parte din povestea Casei Tătărescu se scrie și online. Pe contul nostru de Instagram, publicăm constant fragmente din interiorul de pe Polonă 19: spațiile, detaliile, lumina unui loc care merită arătat, nu doar povestit.
Casa Tătărescu: moștenirea vie a unei legături artistice
Casa Tătărescu de pe Strada Polonă nr. 19 din București reprezintă un punct de convergență al poveștii dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Milița Petrașcu. În acest spațiu, se păstrează două obiecte sculptate de Milița Petrașcu, o bancă și un șemineu, care nu sunt doar piese de mobilier, ci expresii discrete ale unei tradiții artistice care face legătura între atelierul parizian al lui Brâncuși și angajamentul civic din Gorj.
Casa este astfel un loc în care patrimoniul cultural capătă o dimensiune intimă, oferind o perspectivă complementară asupra influențelor și relațiilor care au făcut posibilă realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Această conexiune fizică și simbolică între spații și personaje subliniază continuitatea unei moșteniri culturale care transcende deceniile.
Coloana Infinitului: simbol și controversă
Coloana Infinitului este elementul central al ansamblului de la Târgu Jiu și un exemplu al modului în care arta lui Constantin Brâncuși depășește simpla reprezentare pentru a deveni o idee. Lucrarea, turnată la uzina din Petroșani, are o înălțime de peste 29 de metri și este alcătuită din module romboidale repetate, creând o verticalitate care simbolizează recunoștința nesfârșită.
În perioada postbelică, această sculptură a fost supusă unor încercări repetate de demolare, pe fondul unei interpretări ideologice care o considera un obiect moștenit dintr-un regim depășit. Documentele de arhivă arată că inițiativele de demontare au fost motivate atât de rațiuni politice, cât și de o viziune pragmatică asupra materialului, dar rezistența comunității și valoarea simbolică a lucrării au împiedicat aceste demersuri.
Atelierul lui Brâncuși și testamentul cultural
Ultimii ani ai vieții lui Constantin Brâncuși au fost marcați de o retragere din viața publică, dar și de o clarificare a moștenirii sale. Prin testamentul său din 1956, Brâncuși a donat statului francez întregul conținut al atelierului său de la Paris, cu condiția reconstituirii acestuia în forma originală. Această decizie semnifică recunoașterea atelierului nu doar ca spațiu de producție, ci ca parte integrantă a operei artistice.
Reconstituirea atelierului a fost inaugurată în 1962, iar gestul reflectă o concepție holistică a creației lui Brâncuși, care implică nu doar sculpturile, ci și lumina, spațiul și ordinea elementelor din atelier.
Expoziția de la Timișoara 2023–2024: reîntâlnirea publicului cu Brâncuși
Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara între septembrie 2023 și ianuarie 2024, a constituit un moment de mare interes public și cultural. Curatoriată de Doina Lemny, expoziția a reunit peste 100 de opere, inclusiv sculpturi, fotografii și fragmente filmate, împrumutate de la instituții prestigioase precum Centre Pompidou sau Tate.
Numărul vizitatorilor a depășit 130.000, iar interesul s-a menținut ridicat pe întreaga durată a evenimentului, demonstrând că opera lui Constantin Brâncuși continuă să atragă și să inspire publicul român, consolidându-i poziția în patrimoniul cultural național.
Brâncuși, Arethia și Casa Tătărescu: o lecție de memorie și colaborare
Dincolo de dimensiunea artistică, povestea ansamblului de la Târgu Jiu și a Casei Tătărescu relevă importanța colaborării între artiști, comunități și inițiative civice. Arethia Tătărescu a fost o figură decisivă în acest proces, iar Casa Tătărescu păstrează în prezent o mărturie vie a acestei rețele culturale.
Această alianță a făcut posibilă realizarea unui proiect care nu este doar o operă de artă, ci un simbol al memoriei și responsabilității culturale, o moștenire care continuă să fie relevantă și astăzi.
„Brâncuși”, documentar de Cornel Mihalache (1996), prin fotografii, însemnări și locurile care i-au marcat viața.
Întrebări frecvente
Care este rolul Casei Tătărescu în povestea legată de Constantin Brâncuși?
Casa Tătărescu găzduiește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, și este un spațiu în care se leagă fizic și simbolic numele lui Brâncuși, al Arethiei Tătărescu și al Miliței Petrașcu, constituind un punct important în traseul cultural care reflectă moștenirea artistului.
Cum a influențat Arethia Tătărescu realizarea ansamblului de la Târgu Jiu?
Arethia Tătărescu, în calitate de președinte al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a fost inițiatoarea și coordonatoarea principală a proiectului, asigurând finanțarea, organizarea și susținerea necesară pentru realizarea ansamblului monumental dedicat eroilor din Primul Război Mondial.
Ce semnificație are „Coloana Infinitului” în creația lui Constantin Brâncuși?
Coloana Infinitului simbolizează recunoștința nesfârșită și verticalitatea ideii de memorie. Este un element central al ansamblului de la Târgu Jiu, caracterizat prin repetitivitatea modulelor romboidale și prin înălțimea sa impunătoare, reflectând o concepție modernă a sculpturii ca idee și experiență.
În ce mod expoziția de la Timișoara din 2023–2024 a contribuit la redescoperirea operei lui Constantin Brâncuși?
Expoziția a reunit un număr impresionant de lucrări, inclusiv sculpturi și fotografii, atrăgând un public numeros și demonstrând interesul continuu pentru opera lui Brâncuși în România. Aceasta a fost considerată cea mai amplă expoziție dedicată artistului în ultimii 50 de ani, contribuind la consolidarea statutului său în patrimoniul cultural național.
Care este importanța Miliței Petrașcu în relația dintre Brâncuși și ansamblul de la Târgu Jiu?
Milița Petrașcu a fost ucenica lui Constantin Brâncuși și a avut un rol esențial în recomandarea sculptorului pentru realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Prin această legătură, ea a facilitat întâlnirea dintre artist și comunitatea gorjeană, consolidând astfel colaborarea care a dus la o operă de referință în arta românească.
Povestea nu se oprește la Târgu Jiu. Pe Strada Polonă 19 din București, Casa Tătărescu adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica directă a lui Constantin Brâncuși și femeia care, prin recomandarea ei, a făcut posibilă întâlnirea dintre sculptor și ansamblul de la Târgu Jiu. Aici, o bancă și un șemineu vorbesc în aceeași limbă a formei esențiale pe care Brâncuși a inventat-o, doar că o fac în tăcerea unui interior, nu pe o axă monumentală. Casa leagă trei nume, Brâncuși, Milița, Arethia, într-un singur spațiu, și transformă o adresă bucureșteană într-un capăt de traseu cultural care merită parcurs. E cel mai aproape pe care poți ajunge de universul brâncușian fără a părăsi Bucureștiul.
Noutati
